Opera prezintă o viziune impresionantă asupra acoperișurilor, organizate în straturi unul peste altul, asemeni unui puzzle. Casele, caracterizate prin formele lor simple, își expun nuanțe atenuate de bej, gri și verde măslin, creând un sentiment de armonie în mijlocul haosului evident al peisajului urban. Fiecare clădire are un caracter unic, feroneria pare a privi în depărtare, așteptând să se desfășoare povești. Liniile suprapuse acolo unde se întâlnesc marginile acoperișurilor par să se leagă ușor, o dovadă a tehnicii unice de pensulare pentru care Van Gogh este celebrat; aduce viață și mișcare unei scene care altfel ar fi statică.

Cerul deasupra este un vârtej de culori, trecând de la un galben pal la orizont la nuanțe mai adânci de verde și albastru în timp ce privirea ta se ridică. Acest fundal injectează o tonalitate emoțională în pictură, amplificând intimitatea scenei - aproape poți simți briza rece care suflă prin aleile înguste. Tehnica distinctivă impasto a lui Van Gogh este evidentă; vopseaua aplicată gros adaugă textură și adâncime, angajând privitorul mai profund cu fiecare tușă. În cadrul acestei explorări a vieții de zi cu zi și a mediului înconjurător, se poate simți dorința artistului de conexiune, poate reflectând propriile sale lupte. Pânza devine o fereastră către o lume care, deși modestă, este plină de narațiuni neauzite așteptând să fie descoperite.