Pictura ne cufundă într-un peisaj breton liniștit, aproape oniric. Compoziția este împărțită în zone distincte: un prim plan luxuriant de verde viu, un plan mediu de dealuri blânde pictate în tonuri calde de toamnă și un fundal unde un cer pal se contopește cu o pădure îndepărtată. O clădire mare domină partea stângă, cu pereții săi redați în albastru și griuri moi, contrastând cu tonurile de pământ care domină restul scenei. Pensulele, vizibile, dar amestecate, creează o suprafață texturată care sporește sentimentul general de seninătate al picturii. Pot aproape simți aerul proaspăt și lumina blândă a soarelui din acea zi, modul în care lumina surprinde frunzele aurii și umbrele se alungesc peste câmpuri.