Lucrarea surprinde o coastă luminată de soare, cu o vitalitate și bucurie care par aproape să danseze între elemente. Pietrele netede și rotunde de pe plajă sunt reprezentate într-un vârtej de culori; unele sunt acoperite cu nuanțe deschise, în timp ce altele prezintă o gamă bogată de nuanțe de albastru și maro, care invită la atingere. Apa, doar puțin mai închisă decât fundul de pietriș al mării, reflectă albastrul viu al cerului, care este străbătut de tușe energice de pensulă care sugerează nori mișcându-se deasupra unei fâșii de lumină caldă. Aproape că pot auzi sunetul ușor al valurilor, ca și cum natura însăși ar cânta o melodie delicată invitând spectatorii să rămână mai mult.

Pe măsură ce ne îndreptăm spre orizont, apar structuri: o clădire roșie fermecătoare adăpostită într-un tufs de copaci, care introduce o notă de prezență umană în mijlocul frumuseții sălbatice și neatinse a plajei. Compoziția este impresionantă - liniile diagonale ghidează privirea prin țărm, de la formațiile stâncoase pline de viață până la apele liniștite, conducându-ne către posibilitățile infinite ale mării deschise. Folosirea culorii de către Munch este absolut inspirațională; paleta oscilează între tonuri pastelate liniștitoare până la nuanțe strălucitoare minunate, evocând nu doar un loc, ci și un sentiment de bucurie, entuziasm și nostalgie. Această piesă poate fi văzută ca o fereastră către peisajul emoțional al lui Munch, reflectând o perioadă impregnată atât de introspecție, cât și de medii externe vibrante, unde natura joacă un rol semnificativ în complexitățile emoțiilor umane.