Scena se desfășoară cu o vedere uluitoare a Alpilor; vârfuri maiestuoase, acoperite de zăpadă, străpung cerul, măreția lor înghețată fiind atenuată de atingerea delicată a acuarelei. Mai jos, un grup de cabane rustice din lemn se cuibărește pe versantul verde, ca și cum ar fi fost acolo de secole. Artistul surprinde cu măiestrie jocul de lumină și umbră, razele soarelui luminând versanții munților, în timp ce văile de dedesubt rămân într-o îmbrățișare rece și senină. Culorile sunt delicate, dar vibrante; cerul albastru se contopește cu albul zăpezii, contrastând cu verdele și maro-ul bogat al peisajului.

Este o scenă care evocă un sentiment de pace și liniște, sentimentul de a fi complet cufundat în îmbrățișarea naturii. Aproape că aud șoapta blândă a vântului prin pini și clinchetul îndepărtat al clopoțeilor vacilor, o simfonie a Alpilor.