Scena se desfășoară cu o lumină blândă, difuză, ca și cum ar fi văzută printr-o ceață ușoară. Artistul folosește o tehnică lejeră, aproape punctilistă, cu pete de culoare care se amestecă pentru a crea iluzia frunzișului și a apei. Albastrul și verdele domină paleta, punctate de tonurile calde, ocru ale clădirilor îndepărtate. Reflecția în apă este aproape la fel de vibrantă ca scena de deasupra.

Compoziția este echilibrată, cu copacii încadrează vederea asupra satului, atrăgând ochiul în inima peisajului. Efectul general este de liniște și seninătate, invitând privitorul să se oprească și să absoarbă frumusețea tăcută a scenei. Este un moment capturat, un sentiment de pace, aproape tangibil.