Se desfășoară o scenă liniștită; un zid scăldat de soare aruncă o umbră puternică, textura sa aspră contrastează cu formele mai netede din spatele lui. Un gard simplu din lemn ghidează ochiul către o structură pitorească, pe jumătate ascunsă de verdeața luxuriantă a copacilor. Clădirea în sine, cu acoperișul său din teracotă și fațada galben pal, pare să se scalde în căldura soarelui.

Artistul folosește cu măiestrie o paletă discretă, cu tonuri pământii dominante în scenă. Cerul este o pânză moale, surdă, iar interacțiunea dintre lumină și umbră creează o senzație de profunzime și liniște. Un zid de piatră jos oferă un element de împământare, în timp ce panta ușoară a terenului sporește senzația generală de pace. Evocă un sentiment de atemporalitate, un moment surprins în forma sa cea mai pură. Compoziția este echilibrată, atrăgând ochiul privitorului peste peisaj, de la zidul robust din prim-plan până la arhitectura atrăgătoare din depărtare. Aproape că poți simți briza ușoară și auzi șuieratul frunzelor.