Această lucrare captează magistral un peisaj de iarnă liniștit, dominat de prezența impunătoare a Turnului Sukharev. Îmbrăcată într-o pânză moale de zăpadă, scena radiază o atmosferă calmă, dar vibrantă. Contururile ascuțite ale turnului contrar cu frumusețea delicată a copacilor acoperiți de zăpadă; par să îmbrățișeze structura, ca și cum ar proteja de frigul iernii. Fumul ce se ridică de pe acoperișuri îndepărtate sugerează căldura focurilor care mocnesc în interiorul caselor din lemn situate mai jos. Păsările în zbor adaugă un element dinamic, creând un sentiment de mișcare care insuflă viață acestui tablou liniștit.

Paleta de culori este în mod predominant subtilă, cu nuanțe de alb și gri dominând pânza; cu toate acestea, stropi de nuanțe de maro și tonuri terne din clădiri adaugă căldură compoziției. Există o liniște aproape palpabilă care evocă un sentiment de nostalgie și dorință după vremuri mai simple. Acest peisaj reprezintă nu doar spațiul fizic al Moscovei în îmbrățișarea iernii, ci și un peisaj emoțional, care reflectă frumusețea trecătoare a vieții, rezonând cu ciclurile naturii. Contextul istoric al lucrării, pictat într-o perioadă de schimbări semnificative în Rusia, adaugă o profunditate suplimentară, invitând privitorul să reflecteze asupra relației dintre umanitate și natură, precum și asupra impactului etern al timpului asupra structurilor atât ale orașului, cât și ale sinelui.