În această compoziție se desfășoară o viziune tulburătoare, unde o figură solitară, îmbrăcată în tonuri pământii și încununată cu o glugă roșie intensă, se apleacă înainte într-o postură de profundă contemplare sau disperare. Pictura este expresivă, dar controlată, oferind o calitate texturată, aproape sculpturală, pliurilor hainelor figurii. În spate, un peisaj întunecat și sumbru se întinde, cu copaci răsuciți care se îndoaie sub un vânt nevăzut și siluete fantomatice ce se mișcă cu o intenție misterioasă. Paleta de culori ștearsă de verde, albastru și ocra contrastează puternic cu gluga figurii, intensificând greutatea emoțională a scenei.

Compoziția direcționează privirea spectatorului de la figura contemplativă din prim-plan către grupul umbros din depărtare, evocând o tensiune narativă plină de singurătate și destin iminent. Pictura emană o melancolie emoțională profundă, atmosfera sa fiind încărcată de izolare și luptă spirituală. Creată în 1889 în contextul simbolismului și postimpresionismului, această lucrare reflectă fascinația artistului pentru explorarea stărilor interioare și a temelor religioase profunde prin forme distorsionate și alegeri cromatice expresive. Interacțiunea luminii și umbrelor, împreună cu tușele expresive ale pensulei, invită la o experiență meditativă care persistă mult timp după vizionare.