Această pictură liniștită surprinde un peisaj de mlaștină sub un cer moale și estompat. Scena este dominată de o întindere de apă liniștită care reflectă nuanțele delicate ale cerului și vegetației din jur. Copaci subțiri și goi cresc de-a lungul malului, ramurile lor având frunze toamne rare, creând o atmosferă fragilă și introspectivă. Tehnica este delicată și fluidă, cu tușe fine care îmbină armonios elementele naturale, dând scenei o atmosferă visătoare, ușor melancolică.

Paleta de culori este dominată de maro pământiu, verde pal și albastru subtil, completate de accente calde de ocru și auriu estompat, evocând un sfârșit de toamnă târziu sau început de iarnă. Compoziția conduce privirea de-a lungul apei șerpuitoare, invitând la o călătorie contemplativă în sălbăticia liniștită. Lucrarea reflectă sensibilitatea romantică a secolului al XIX-lea față de natură, accentuând emoția și frumusețea sublimă a peisajelor neatinse.