Această operă evocatoare surprinde magistral un sat liniștit de pe malul râului, scăldat în lumina liniștită a unei seri după căderea zăpezii. Scena este dominată de o casă rustică din lemn, acoperită cu un strat gros de zăpadă proaspătă. Un drum îngust, șerpuitor, pornește de la casă, înconjurat de vegetație și garduri acoperite cu zăpadă. În ciuda frigului iernii, trecerea delicată a cerului de la tonuri de piersică la turcoaz pal transmite o senzație de calm și liniște, amintind de căldura apusului care se stinge. Bărcile ce plutesc liniștit pe marginea apei adaugă o notă de liniște și viață tihnită.

Tehnica artistului relevă un echilibru delicat între linii detaliate și straturi fine de culoare, caracteristice tradiției shin-hanga. Texturile lemnului, zăpezii și apei prind viață prin pensulații atente și tonuri temperate, evidențiind liniștea și puritatea ce urmează zăpezii. Compoziția este bine echilibrată, ghidând privirea de pe poteca cu zăpadă din prim-plan spre acoperișurile îndepărtate, invitând la o contemplare prelungită. Emoțional, această lucrare evocă o liniște melancolică—un moment în care natura și prezența umană coexistă în armonie. Creată în 1932, această gravură este un exemplu remarcabil al artei peisagistice japoneze de la începutul secolului XX, întruchipând o profundă conexiune cu natura și frumusețea anotimpurilor.