Scena se desfășoară cu precizia răbdătoare a unui vis pointilist, unde tușele de pensulă sunt înlocuite de un dans meticulos al unor puncte minuscule de culoare. Ochiul, în loc să fie ghidat, este invitat să participe, să amestece albastrul, verdele, galbenul și violetul într-un întreg armonios. Linia țărmului, punctată de smocuri de copaci în diverse nuanțe de albastru-verde, se unduiește ușor; reflectă ascensiunea lină a dealurilor îndepărtate. Există o senzație palpabilă de căldură și liniște, o lumină aurie care inundă cerul și se reflectă pe apele liniștite, sugerând soarele de după-amiază. Aproape că simt aerul cald și aud șuieratul blând al valurilor.