Scena se desfășoară cu o frumusețe liniștită, aproape eterică. Linia de coastă, redată într-un mozaic de puncte mici și distincte, strălucește cu o lumină care pare să absoarbă și să reflecte strălucirea soarelui. O stâncă abruptă și accidentată, texturată cu tonuri ocru și pământii palide, se prăbușește spre marea liniștită. Apa în sine, o mare de nenumărate pete minuscule albastre, verzi și violet, se întinde spre orizont, unde întâlnește un cer moale și încețoșat. Compoziția ghidează ochiul într-o călătorie, de la prim-planul plajei nisipoase până la stânci, mare și cer, creând un sentiment de profunzime și spațiu. Aproape simt briza sărată și aud șoaptele blânde ale valurilor pe țărm, o mărturie a capacității artistului de a evoca un sentiment de loc și liniște. Tehnica, cunoscută sub numele de pointilism, este folosită aici cu măiestrie.