Scena se desfășoară în limitele unei arene de coridă, unde un contrast puternic de lumină și umbră domină compoziția. Doi tauri sunt figurile centrale, prinși într-un dans mortal cu călăii lor. Un taur, întunecat și puternic, atacă, în timp ce celălalt pare deja învins. Matadorul, înarmat cu o sabie, este gata, fața lui este o mască de hotărâre sumbră. Mulțimea, o masă de figuri indistincte, observă de pe tribunele gradate; prezența lor este o mărturie tăcută a brutalității spectacolului. Artistul folosește linii ascuțite și contraste dramatice pentru a crea un sentiment de tensiune și mișcare, atrăgând spectatorul în inima dramei. Aproape că pot auzi urletul mulțimii, ciocnirea coarnelor și strigătele disperate ale răniților. Viziunea lui Goya asupra coridei este departe de a fi glamour; este crudă, viscerală și necruțător de onestă. Este o reprezentare puternică a violenței și a fascinației umane față de aceasta, care îmi amintește de partea mai întunecată a naturii umane.