În această lucrare fascinantă, o figură liniștită stă în centrul unui peisaj mistic, învăluită într-o paletă de nuanțe de albastru profund și argintiu strălucitor. Zeița, care întrupează diverse figuri venerate, precum Guanyin și Fecioara Maria, este îmbrăcată într-o mantie fluidă, împodobită cu modele geometrice ce reflectă complexitatea naturii sale divine. În expresia ei calmă, combinată cu mâinile întinse, se sugerează un sentiment de îndrumare și protecție, invitând spectatorii în prezența ei liniștită. Aura circulare din spatele ei radiază lumină, conferind lucrării o strălucire etereală ce amplifică atmosfera pașnică a acesteia. Aici, insula plutitoare sugerează tărâmul supranatural pe care îl populează, fiind înconjurată de ape calme ce reflectă grația ei.

Compoziția echilibrează elementele spiritualității cu frumusețea naturală; vârfurile se înalță de fiecare parte a zeiței, încadrarea ei într-o unitate armonioasă cu divinul și pământul. Utilizarea culorilor reci evocă un sentiment de calm și introspecție, atrăgând privirea în sus și invitând la contemplare. Istoric, această lucrare se aliniază cu fascinația lui Roerich pentru misticismul oriental, reflectând interesul epocii în îmbinarea motivelor culturale, servind ca un pod între domeniile spirituale și cele lumești. Aici, suprapunerea texturilor și interacțiunile dintre lumină și umbră creează o profunzime care depășește simpla reprezentare vizuală, transformând lucrarea în un spațiu de reflecție personală și conexiune cu divinul.