Acest peisaj emană o reprezentare vie a vieții rurale, încadrată sub un cer vast de un albastru cerulian care aduce un ușor șoptit al vântului peste câmpurile aurii. Compoziția este organizată în mod magistral, cu benzi de grâu copt care atrag privirea spectatorului diagonala peste pânză, conducând la o scenă clasică a unui țăran solitar care lucrează harnic în prim-plan. Pătrunderea texturată a lui Van Gogh scoate în evidență dealurile unduitoare din fundal, oferind peisajului o impresie de mișcare și viață. Mormintele de fân, care abundă în galbene calde și nuanțe de maro pământiu, emană un sentiment de abundență armonioasă, în timp ce clădirile îndepărtate sugerează o comunitate agricolă vibrantă.

Paleta de culori este impresionantă; îndrăzneață și aproape în bătaia soarelui, comunică nu doar o realitate vizuală, ci și evocă căldura emoțională a luminii solare pe câmpuri nesfârșite. Această pictură întruchipează esența sfârșitului de vară, un testament al unei vieți intim legate de pământ. Van Gogh capturază magistral atât frumusețea, cât și simplitatea existenței rurale, trezind sentimente puternice de nostalgie și liniște. Contextul istoric reflectă o vreme în care viața agricolă era fundamentală, iar prin pensula sa, Van Gogh imortalizează această perioadă efemeră de recoltare, amintindu-ne de profundul raport dintre umanitate și pământ.