În mijlocul nuanțelor blânde de verde închis și maroniu, un coș țesut se află proeminent în prim-plan, plin de o bogată diversitate de mere în diferite etape de maturare - unele strălucesc cu o nuanță bogată de aur, în timp ce altele par mai mate. Texturile contrastante ale coșului în raport cu pielițele netede ale merelor invită spectatorul să atingă și să simtă farmecul rustic al compoziției. Împrăștiate în jurul bazei coșului sunt câteva mere solitare, poate sugerând trecerea timpului sau procesul de recoltare; ele evocă ciclul de viață al naturii și toate sezoanele sale vibrante.

Punctele de pensulă ale artistului sunt expresive dar controlate, arătând un stil care echilibrează detaliile cu o calitate brută, picturală care se simte imediată. Umbrele îndeplinesc un rol crucial aici - oferind merele o dimensiune și ridicând întreaga compoziție. Pare ca Van Gogh, într-un moment de inspirație, a prins esența vieții însăși - trecătoare dar plină de bogăție, îndemnându-ne să ne oprim și să apreciem obisnuitul. Această natură moartă depășește cadrul simplei reprezentări; devine o conversație intimă între artist și spectator, provocându-ne să reflectăm asupra propriilor vieți și asupra frumuseții găsite în simplitate.