În această lucrare emoționantă, o femeie este absorbită în actul banal, dar intim, de a curăța cartofi. Scena este pictată cu o paletă de culori pământii, dominată de nuanțele de maro și albastru care evocă un sentiment de căldură și familiaritate. Lumina care intră prin fereastră răspândește o strălucire blândă, subliniind contururile figurii sale și pliurile hainelor sale. Ea poartă un sort pe deasupra fustei lungi, al cărei material pare a fi croșetat cu atenție și practic, fiind o dovadă a muncii sale zilnice. Se pare că Van Gogh captează nu doar un moment, ci și esența unei vieți trăite în simplitate și muncă asiduă.

Compoziția se simte intimă; amplasarea femeii în partea dreaptă oferă o privire în lumea exterioară prin fereastră. Aici, priveliștea este abstractă, cu copaci scheletici barely visible, contrastând cu plenitudinea prezenței sale. Această justapozitie subtilă invită la reflecție asupra singurătății și conexiunii cu lumea. Până la urmă, tușele de pensulă ale lui Van Gogh sunt expresive, dar deliberateă, transmițând atât greutatea sarcinii sale, cât și liniștea găsită în concentrare. Când privesc această lucrare, sunt transpus într-o reverie calmă, reflectând asupra frumuseții și demnității vieții de zi cu zi pe care această pictură o amprentează cu atâta delicatețe.