Autoportretul prezintă o figură intrigantă care stă în mijlocul unei camere umplute de căldura căminului; aici, artistul se reprezintă cu o vestimentație albă izbitoare, emanând atât încredere, cât și introspecție. Naturaletea poziției este accentuată de prezența elementelor de fundal - o privire tentantă către un spațiu domestic împodobit cu aranjamente florale și decorațiuni. Nu pot să nu simt greutatea privirii artistului, pătrunzătoare, dar contemplativă, în timp ce fruntea lui se îngrijorează puțin, invitând la un angajament emoțional mai profund. Pălăria lui, un obiect rustic cu boruri mari, adaugă o notă de identitate; parcă spune o poveste despre locul său în narațiunea în continuă schimbare a vieții.

Interacțiunea culorilor este pur și simplu captivantă. Pereții prezintă nuanțe moi de verde și galben, bogate în subtilitatea paletei lui Larsson, în timp ce vitalitatea florilor oferă un contrast care însuflețește scena. Fiecare mișcare a pensulei este plină de viață; fiecare apăsare evocă mișcare și viață, aproape făcându-l pe privitor să audă freamătul delicat al spațiului înconjurător. Poate că liniștea acestui moment rezonează — o provocare, dar și o susținere. Creată într-o eră în care autoportretul avea o semnificație profundă în stabilirea identității artistice, această lucrare adaugă straturi nu numai la auto-reprezentarea artistului, ci și unei explorări mai largi asupra individualității și expresiei artistice.