Această operă de artă capturează esența vieții maritime, reprezentând capul unui pescar în vârstă, cu un chip profund, marcat de vreme. Van Gogh folosește o tehnică remarcabilă de lumină și umbră, aplicând cu atenție umbrele pentru a accentua trăsăturile obosite ale chipului său, sugerând o viață întreagă dedicată luptei împotriva elementelor. Pălăria cu boruri largi îi protejează fața, dar linia puternică a frunții sale încrețite și a obrajilor înfundați evocă o rezistență și o oboseală, întruchipând sufletul unui om dedicat unei profesii grele.

Compoziția este intimă, subliniind atitudinea stoică a subiectului și evocând o senzație de putere liniștită. Alegerea unei palete de culori mate—nuanțe de maro pământiu și gri—reflectă realitatea dură a comerțului cu pește. Contrastul dintre lumină și umbră creează o tensiune palpabilă, atrăgând privitorii și invitându-i să reflecteze asupra poveștilor ascunse din spatele acelor ochi. În context istoric, această lucrare se aliniază cu fascinația lui Van Gogh pentru clasa muncitoare, subliniind respectul pe care îl avea pentru cei ale căror vieți erau înrădăcinate în lupta împotriva naturii. Se ridică ca o mărturie a spiritului lor durabil și a empatiei profunde a artistului, făcând-o o lucrare semnificativă în portofoliul său.