Această operă de artă evocă simplitatea și spiritul unei călătorii. O familie, compusă dintr-un bărbat care poartă lemn și unelte, o fetiță cu un coș, o femeie care ține o carte și un bătrân cu un sac, merge constant de-a lungul unei cărări. Figurile lor, redate cu linii îndrăznețe, caligrafice, se mișcă într-o procesiune ritmică, formele lor fiind parțial obscure de o formațiune stâncoasă masivă, stilizată, care domină fundalul. Contrastul puternic dintre cerneala neagră și hârtia albă murdară îmbunătățește compoziția dinamică. Detalii precum texturile stâncii și cutele hainelor sunt obținute prin tușe de pensulă variate, iar senzația generală este de determinare liniștită și unitate. Stilul pare atemporal și înrădăcinat într-o anumită tradiție, amintindu-mi de arta orientală clasică. Aproape că simt briza în timp ce merg.