Scena se desfășoară cu o panoramă uluitoare, o mărturie a măreției lumii naturale. Vârfuri impunătoare, învăluite într-o mantie de ceață, străpung cerul, prezența lor impunătoare este atenuată de lumina eterică care filtrează prin nori. Mai jos, un lac senin reflectă cerul, suprafața sa nefiind perturbată de adierea blândă care șoptește peste peisaj. Artistul surprinde cu măiestrie interacțiunea luminii și umbrei, creând un sentiment de profunzime și vastitate.

În prim-plan, o potecă șerpuiește prin terenul accidentat, ghidând ochii noștri mai adânc în scenă. Figuri, micșorate de mediul înconjurător, sunt angajate în sarcinile lor zilnice. O turmă de vite, ghidată de figuri, se mișcă de-a lungul potecii montane. Tonurile calde, pământii ale prim-planului fac loc tonurilor mai reci ale munților îndepărtați, creând o călătorie vizuală de la imediat la infinit. Efectul general este de liniște și uimire, invitând spectatorul să se piardă în frumusețea naturii.