Lucrarea dezvăluie o viziune impresionantă asupra râului Volga după o inundație, prezentând o reprezentare sumbră, dar puternică a forței brute a naturii și a existenței umile a omului în interiorul ei. Râul, lat și vast, se întinde pe pânză, reflectând un amestec tulbure de nuanțe de maro pământii și argintii - un testament al călătoriei tumultoase a apei. Rămășițele de gheață plutesc încet pe suprafață, sugerând frigul ascuțit care mai persistă în aer, în timp ce norii de deasupra plutesc lejer, amestecându-se cu tonurile aurii blânde ale orizontului.

În depărtare, un mic așezământ iese la iveală, structurile sale modeste fiind învăluite de aburul care se ridică de la o fabrică sau o moară îndepărtată, sugerând activitate industrială și aspirații umane în mijlocul strânsoarei puternice a naturii. Compoziția invită spectatorul să reflecteze asupra relației dintre umanitate și lumea naturală; mica barcă, legănată de ape, pare aproape nesemnificativă în timp ce navighează prin această sălbăticie imensă. Această piesă atmosferică, impregnată de frumusețe melancolică, rezonează cu spiritul epocii sale, reflectând splendid romantismul secolului XIX în timp ce face aluzie la luptele durabile ale societății împotriva forțelor naturii.