În această pictură bogat detaliată, un rege bătrân, încoronat și îmbrăcat în veșminte complicate ce strălucesc în tonuri aurii și de bijuterii, stă adânc contemplativ pe un tron măreț. Barba lui albă lungă îi cade pe piept, iar privirea îi este ațintită în jos, învăluită într-o tăcere solemnă, aproape mistică. Tronul, sculptat minuțios și înălțat, este încadrat de coloane masive decorate cu modele elaborate și capiteluri aurite, sugerând un cadru sacru și opulent.

La picioarele regelui se odihnește o figură angelică luminoasă, îmbrăcată într-o armură aurie radiantă și având aripi roșii vibrante, cu o expresie senină dar alertă. Ține o sabie lejer, simbol al protecției divine sau al unei acțiuni iminente, în timp ce flori delicate și obiecte ornamentale sunt împrăștiate pe trepte, adăugând o notă de frumusețe fragilă scenei. Lumina blândă ce pătrunde prin fundalul deschis sugerează zorii sau amurgul, evocând un moment atemporal suspendat între puterea pământească și harul spiritual. Folosirea măiestrită a culorilor — prin contrastul dintre aur cald și umbre reci — și pensulația meticuloasă invită privitorul să mediteze asupra temelor înțelepciunii, autorității divine și fuziunii tărâmurilor muritoare și cerești.