Scena se desfășoară în jurul unei căsuțe modeste așezate în îmbrățișarea blândă a Parcului Windsor, redată într-o paletă moale și estompată de griuri, maro și ocra caldă. În prim plan, un copac bătrân cu ramuri întinse domină compoziția, frunzele sale având accente aurii care strălucesc subtil sub un cer senin și difuz. Acest copac mare conduce privirea spre un iaz liniștit, unde vacile beau în tăcere, reflectând o existență rurală pașnică. În fundal, casa țărănească este redată cu umbre texturate care subliniază simplitatea și demnitatea tăcută a vieții rurale. Scările sprijinite de perete, veranda mică și tufele risipite creează un sentiment de locuit, plin de povești tăcute în fiecare detaliu.

Tehnica delicată a acuarelei artistului combină spălări fine cu linii controlate, captând esența luminii schimbătoare și mișcarea ușoară a frunzelor și apei. Compoziția echilibrează măreția copacului cu umilința construcției, creând un ritm vizual ancorat și totodată aerian. Lucrarea evocă o liniște nostalgic-emoțională, invitând privitorul să pătrundă în acest refugiu pastoral armonios. Din punct de vedere istoric, se leagă de sensibilitatea secolului al XVIII-lea, ce admira liniștea naturii și bucuriile simple ale vieții rurale.