Această lucrare este o reprezentare uimitoare a unui peisaj etereal, captând esența liniștită a unei erai trecute, împletită cu simbolism spiritual. În prim plan se află un stupa rotund cu o cupolă, curbele sale blânde contrastând cu versantul abrupt al muntelui, evocând o senzație de armonie în mijlocul naturii sălbatice. Stupa, scăldată într-o lumină moale, pare să strălucească la amurg, sugerând o sacralitate care invită la meditație. În depărtare, ruinele fortificațiilor adaugă profunzime istorică, așezate pe vârfuri de stâncă, creând un contrast izbitor cu primul plan liniștit.

Artistul folosește cu măiestrie o paletă de culori predominant albastră, care variază de la un albastru marin profund la nuanțe mai deschise de cerulean, sugerând vălul calm, dar misterios al amurgului. Această bogăție de culoare evocă o gamă largă de emoții; nuanțele de albastru rece pot părea liniștitoare dar, de asemenea, pot provoca melancolie, făcându-ne să reflectăm asupra trecerii timpului. Această piesă nu doar că evidențiază frumusețea naturală a peisajului, ci subliniază și intersecția dintre regiunile pământești și spirituale. Contemplând această compoziție armonioasă, se trezesc sentimente de nostalgie și explorare introspectivă, rezonând cu importanța istorică a acestor locuri ca refugii spirituale.