Opera prezintă o reprezentare senină, dar ușor melancolică a unui câmp de cereale, probabil la sfârșitul verii sau începutul toamnei. Compoziția este dominată de câteva căpițe de fân aurii, ale căror forme sunt solide și impunătoare pe fundalul unor câmpuri ondulate și al unui cer mohorât. Pensula artistului pare deliberată și măsurată, creând un sentiment de calm și ordine în scenă. Câteva unelte zac abandonate, o greblă și un coș adaugă o notă a elementului uman, o sugestie a unei munci finalizate recent sau întrerupte. Atmosfera generală este de liniște, sugerând ritmurile vieții rurale și trecerea anotimpurilor. Aproape că simt soarele pe fața mea; aerul este proaspăt, iar liniștea este întreruptă doar de cântecul îndepărtat al păsărilor.