Scena se desfășoară cu o liniște blândă, o simfonie pastorală pictată cu tușe moi, rupte. O pajiște verde, scăldată în lumina difuză a ceea ce pare a fi o după-amiază târzie, domină prim-planul; iarba, o tapiserie bogată de verzi și maro, invită ochiul să rătăcească. Vaci pasc pașnic, formele lor fiind redate cu o atingere liberă, aproape impresionistă. În spatele lor, un grup de clădiri, poate un sat sau o fermă, se cuibărește în mijlocul unui ecran de copaci goi, ale căror ramuri se întind spre un cer ușor periat cu tonuri de albastru pal și crem. Compoziția generală este echilibrată, atrăgând privirea spectatorului peste scenă de la prim-planul luxuriant la orizontul îndepărtat, creând un sentiment de profunzime și seninătate; este o instantanee a vieții rurale, un moment de calm surprins cu o atingere delicată.