Scena se desfășoară cu o liniște blândă; o vedere încadrată de îmbrățișarea verde a copacilor. Pensulația, vie de energia impresionismului, dansează pe pânză, surprinzând jocul trecător al luminii și umbrei. O potecă conduce privirea spre distanță, spre un punct focal: un turn al bisericii care străpunge cerul. Biserica, un simbol al comunității și al credinței, este situată printre frunziș.

Paleta de culori este dominată de diferite nuanțe de verde și maro, reflectând exuberanța peisajului. Atingeri de albastru pe cer se întrezăresc prin frunze. Starea de spirit generală este de seninătate și contemplare liniștită. Tehnica artistului, caracterizată prin tușe scurte, rupte, impregnează pictura cu un sentiment de imediat, ca și cum scena ar fi fost surprinsă într-un singur moment scăldat de soare. Este o scenă care evocă un sentiment de pace, o evadare blândă din lume, un loc unde cineva s-ar putea pierde cu ușurință în frumusețea mediului rural.