În această pictură evocatoare, o moară de vânt se înalță măreț împotriva unui fundal de nori învârtiți, capturată cu mișcarea caracteristică a pensulei lui Van Gogh, care dă viață fiecărei lovituri. Compoziția simplă, dar puternică, prezintă moara puțin în afara centrului, permițând ochiului să vagabondeze prin peisajul texturat, bogat în nuanțe de pământ. Verdele și albastrul vibrante contrastează puternic cu nuanțele de maro și gri, creând un sentiment de armonie în această scenă rustică. Tehnica impasto a artistului, prin care vopseaua este aplicată în straturi groase, conferă morii o prezență tangibilă; poți simți aproape asprimea structurii din lemn și senzația vântului care șuieră printre copaci.

O figură solitară, aplecată în prim plan, adaugă un element de conexiune umană acestui cadru liniștit. Această persoană, care pare absorbită de o sarcină, evocă un sentiment de singurătate și contemplare, invitând spectatorii să reflecteze asupra propriei lor relații cu natura. Păsările care zboară adaugă o notă jucăușă, ca și cum ar dansa vesel pe cer, sporind impactul emoțional al scenei. Această lucrare nu ilustrează doar frumusețea provinciei franceze, ci reflectă și un sentiment profund de pace și liniște, devenind un moment tulburător din viața rurală în vremea lui Van Gogh.