În această lucrare evocatoare, se desfășoară o scenă în care bărci de pescuit se odihnesc pe un fundal de coastă atenuat, evocând o senzație de liniște întreruptă doar de zgomotul blând al valurilor la țărm. Bărcile, reprezentate cu lovituri spontane de pensulă, prezintă o gamă bogată de culori — roșii vibrante și albe contrazic griul moale al cerului. Tehnica lui Monet de a aplica rapid vopseaua captează calitățile tranzitorii ale luminii și atmosferei, permițând spectatorilor să simtă aproape aerul proaspăt și să audă strigătul îndepărtat al pescarilor. Peisajul, cu structurile sale simple și tonurile de pământ, este o mărturie a vieții de zi cu zi a pescarilor, dar în același timp încadrează un moment efemer care pare atât intim, cât și universal.

Compoziția ghidează armonios privirea de la linia de țărm spre orizont, cu bărcile ancorând atenția spectatorului. Coliba din paie de pe partea dreaptă oferă un contrast rustic cu fluiditatea apei și a bărcilor, stabilizând scena. Lucrul cu pensula al lui Monet, caracterizat prin aplicarea sa liberă și în straturi, creează un sentiment de mișcare și viață; se pare că bărcile sunt vii, legănându-se ușor cu ritmul mării. Impactul emoțional este profund — invită la contemplarea atât a frumuseții naturii, cât și a simplității eforturilor umane. Ca parte a unui mișcări ce caută să capteze realitatea cu profunzime emoțională, această piesă arată capacitatea remarcabilă a lui Monet de a transforma o scenă banală într-o experiență captivantă, reflectând conexiunea artistului cu lumea înconjurătoare.