Acest peisaj evocator surprinde momentul efemer al unui apus de iarnă, transmis printr-o tușă vibrantă și rotativă care dansează pe pânză. Copacii goi se înalță subțiri și înalți pe un cer viu, în nuanțe pastelate de portocaliu, roz și albastru deschis, reflectând lumina palidă a zilei. Prim-planul dezvăluie pete de iarbă verde amestecate cu urme de zăpadă, sugerând tranziția anotimpurilor. Tehnica artistului este liberă, dar deliberată, cu tușe groase și texturate care conferă scenei o calitate ritmică, aproape muzicală. Compoziția conduce privirea de la pământ către cerul animat, invitând la simțirea frigului și liniștii unei după-amieze târzii de iarnă.