Scăldată în strălucirea blândă a amurgului, această scenă liniștită surprinde un rând de copaci înalți și subțiri care stau tăcuți de-a lungul malului unui râu. Luna subțire în formă de semilună atârnă jos pe cerul care se stinge, proiectând o lumină moale, argintie, care strălucește pe apa calmă de dedesubt. Tușele artistului adoptă un stil impresionist, cu lovituri largi, texturate, care amestecă tonuri pământii și verde pal, evocând un moment de liniște suspendat în timp.

Compoziția conduce privirea de-a lungul porțiunii orizontale a râului, reflecțiile copacilor dublează prezența lor în apă, creând un echilibru armonios între cer, pământ și apă. Jocul subtil de lumină și umbră invită la o contemplare tăcută, stârnind sentimente de pace și introspecție. Această reprezentare evocatoare a naturii vorbește despre frumusețea efemeră a amurgului, o amintire intimă a liniștii care urmează după încheierea zilei.