Scena se desfășoară cu o liniște blândă, un peisaj scăldat de soare care invită privitorul să hoinărească. Compoziția este ancorată de un șir de copaci, ale căror trunchiuri se curbează și se întind spre cer, încadrează o potecă care conduce privirea mai adânc în scenă. Pensulațiile artistului surprind lumina pestriță care se filtrează prin frunze, creând un sentiment de mișcare și vitalitate. La distanță, un grup de clădiri se află printre copaci, sugerând un sat liniștit.

Paleta de culori este dominată de verdele frunzișului, tonurile aurii ale câmpului și albastrul și albul moale al cerului. Artistul folosește cu măiestrie aceste culori pentru a evoca o senzație de căldură și seninătate. Impactul emoțional al picturii este calmul și odihna. Tehnica artistului, folosind tușe vizibile, este caracteristică mișcării impresioniste, surprinzând efectele trecătoare ale luminii și atmosferei. Este o instantanee a unui moment, o poezie vizuală a frumuseții peisajului.