Opera surprinde un peisaj dramatic de fiord norvegian, dominat de ceruri sumbre, atmosferice; se simte ca și cum o furtună tocmai a trecut, sau este pe cale să izbucnească. Artistul folosește cu măiestrie o paletă de griuri, albastre și ocru pentru a înfățișa norii grei, încărcați de ploaie, care acoperă scena, lăsând doar o sugestie de lumină care permite apariția unui curcubeu, un arc fragil de speranță. Apa reflectă cerul, creând o senzație de profunzime și vastitate, în timp ce țărmul accidentat, punctat de stânci și vegetație rară, ancorează privitorul.

Compoziția este echilibrată, cu munții acționând ca fundal pentru fiord, iar o mică barcă cu figuri adaugă un element uman, o atingere de viață împotriva forțelor puternice ale naturii. Pictura evocă un sentiment de uimire și admirație, evidențiind frumusețea sublimă și contrastele dramatice găsite în lumea naturală. Utilizarea luminii și a umbrei, redarea atentă a texturilor și starea de spirit generală creează un spectacol captivant.