Această scenă de iarnă evocatoare surprinde un grup de case situate pe o pantă ușoară, tonurile lor estompate îmbinându-se armonios cu peisajul de iarnă. Cerul, o tapiserie vie de albastru și griuri moi, se întinde larg, presărat cu nori pufoși care sugerează o zi rece, dar senină. În prim-plan, o figură solitară se apleacă peste o zonă verde, poate îngrijind pământul sau culegând ceva, adăugând o prezență umană liniștită în acest cadru rural liniștit. Copacii dezgoliți se înalță contra cerului, ramurile lor subțiri și delicate fiind schițate cu finețe, evidențiind goliciunea sezonului și o anumită liniște care pătrunde atmosfera.

Realizată cu tușe delicate, dar sigure ale pensulei, compoziția echilibrează întinderea orizontală a satului cu ascensiunea verticală a copacilor, creând un joc dinamic între structură și natură. Paleta de culori este restrânsă — predomină tonuri de maro deschis, verde șters și griuri blânde — iar subtilitățile tonale transmit cu vivacitate profunzimea și textura. Această lucrare răsună cu un sentiment de observație calmă, invitând privitorul să simtă prospețimea aerului de iarnă și izolarea liniștită a vieții rurale. Creată la începutul anilor 1870, reflectă tendințele impresioniste ale artistului, concentrându-se pe lumina naturală și scenele cotidiene fără a le idealiza, surprinzând simplitatea onestă a unei zile de iarnă în împrejurimile Louveciennes.