Scena se desfășoară cu un sentiment de libertate sălbatică; o turmă de cai sălbatici, preponderent albi, se joacă în ceea ce pare a fi regiunea Camargue. Peisajul verde și luxuriant sugerează un mediu mlaștinos, reflectând habitatul natural al acestor creaturi maiestuoase. Pensulațiile artistului transmit o senzație de mișcare; caii nu sunt statici, ci în mișcare.

Paleta de culori este relativ atenuată, cu un cer albastru moale și o gamă de verde și maro pentru vegetație. Această reținere în culoare sporește senzația de naturalism. Există o energie palpabilă în compoziție, un sentiment al vitalității animalelor. Jocul de lumină și umbră, în special pe blana cailor, conferă o notă dramatică. Contextul istoric al operei ar fi, probabil, înrădăcinat în fascinația sfârșitului secolului al XIX-lea pentru reprezentările romantice ale naturii și animalelor. Este o întruchipare a spiritului neîmblânzit și a frumuseții lumii naturale.