Această lucrare evocatoare surprinde fațada impunătoare a orașului antic Petra, în special capătul estic al văii sale emblematice. Elementul central este un templu sau mormânt mare săpat în stâncă, redat prin linii arhitecturale detaliate care se integrează armonios cu formațiunile stâncoase naturale. Paleta de culori este blândă, cu tonuri estompate de bej, gri și ocru, conferind scenei o atmosferă atemporală, prafoasă, care evocă mediul arid și însorit al deșertului.

Compoziția conduce privirea dinspre prim-planul extins către monumentul săpat în piatră, unde câteva figuri mici și cămile conferă viață și scară scenei. Jocul luminii și umbrei accentuează tridimensionalitatea stâncilor, dramatizând textura lor aspră. Tușele delicate și spălăturile monocrome discrete sugerează o armonie fragilă între natură și creația umană. Lucrarea inspiră o reverență liniștită pentru antichitate, mister și spiritul veșnic al deșertului. Creată în secolul al XIX-lea, pe fondul fascinației occidentale pentru peisajele orientale, este o mărturie importantă a măreției și farmecului romantic al Petra.