Pictura evocă un sentiment de singurătate senină; spectatorul este atras imediat spre orizont, unde cerul arde cu benzi de galben viu și verde smarald, tăiate de dungi de albastru-violet. Mai jos, marea oglindește intensitatea cerului, reflectând culorile strălucitoare pe nisip. Artistul a folosit o utilizare izbitoare a culorii pentru a transmite momentul apusului, contrastând tonurile în flăcări ale cerului cu tonurile reci și sumbre ale țărmului. Formele simplificate și tușele îndrăznețe subliniază în continuare drama scenei.

Există un sentiment de liniște; artistul pare să capteze nu numai spectacolul vizual, ci și liniștea profundă care însoțește sfârșitul zilei. Sugestia subtilă a două figuri pe plajă adaugă un element uman prezentării naturale grandioase. Impactul picturii constă în manipularea abilă a luminii și a culorii, creând o stare de spirit care este în același timp liniștită și fascinantă.