Lucrarea prezintă o scenă din viața de zi cu zi din Meknes, Maroc, în 1832. Compoziția este dominată de arhitectură; figurile sunt poziționate într-un spațiu auster, scăldat de soare. Pereții sunt de un bej estompat, creând o senzație de căldură apăsătoare. Figurile, îmbrăcate în haine simple și tradiționale, sunt nucleul narativ; interacțiunile lor - un studiu al posturii, gestului și dialogului implicit. Un bărbat stă așezat, privindu-l direct pe privitor, cu o privire relaxată și introspectivă, având o sabie lângă el. Jocul de lumină și umbră în interiorul arcului adânc și sugestia figurilor ascunse în întuneric amplifică senzația de mister, creând impresia unui moment intim și suspendat în timp.