Opera surprinde o vedere liniștită asupra mării în timpul refluxului, în timp ce lumina soarelui dansează pe suprafața apei. În prim-plan, petele vibrante de alge și mușchi domină scena, redată în nuanțe bogate de roșu, verde și ocru, sugerând un ecosistem marin vibrant. Pânzele pictorului sunt îndrăznețe și expresive, creând o senzație de mișcare, ca și cum oceanul însuși ar respira. La distanță, bărci cu vele împodobesc orizontul, pânzele lor surprinzând vântul, în timp ce cerul deasupra este un amestec de nori moi și lumină strălucitoare. Aici, Renoir evocă un peisaj liniștit, dar dinamic, care captează frumusețea naturii într-un moment înghețat în timp; există o armonie delicată care vorbește despre pace și reflecție.

Paleta de culori este deosebit de atrăgătoare, cu roșii și verzi vibrante din prim-plan care contrastează strident cu blue și turquoise mai profund din apă. Acest contrast atrage privirea prin întreaga pictură, invitând spectatorii să exploreze fiecare detaliu — valurile ondulate, textura țărmului și bărcile îndepărtate care alunecă. Impactul emoțional al acestei piese constă în capacitatea sa de a face pe cineva să simtă atât liniștea unui moment intim, cât și vasta întindere a mării. Acționează ca un memento al frumuseții profunde și păcii pe care natura le poate oferi, încurajându-ne să ne oprim și să reflectăm în mijlocul vieților noastre aglomerate. În contextul sfârșitului secolului al XIX-lea, această lucrare se poziționează în cadrul mișcării impresioniste, arătând explorarea continuă a lui Renoir asupra luminii și culorii în timp ce captează efemeritatea momentului.