Henry Pether

Henry Pether (februarie 1800 – 20 februarie 1880) a fost un distins pictor peisagist englez, celebru pentru scenele sale evocatoare în lumina lunii din Marea Britanie, Paris și Veneția secolului al XIX-lea. Născut într-o familie de artiști, tatăl său, Abraham Pether, și fratele său mai mare, Sebastian Pether, au fost, de asemenea, cunoscuți pentru picturile lor nocturne, ceea ce le-a adus colectiv porecla „Petherii Luminii Lunii”. Henry, însă, și-a croit propria nișă cu un stil remarcat pentru realismul său superior, detaliile meticuloase, atmosfera rafinată și coloritul sofisticat, semnându-și adesea lucrările pentru a le distinge de cele ale membrilor familiei sale, ale căror piese uneori înclinau spre imaginar sau prezentau calități tonale diferite.

Accentul artistic al lui Pether a fost predominant pe peisaje și peisaje urbane sub strălucirea feerică a lunii. A fost atras în mod deosebit de râul Tamisa, producând multe vederi iconice între 1850 și 1865, cum ar fi reprezentarea sa detaliată a Spitalului Greenwich. Repertoriul său s-a extins dincolo de Londra, surprinzând frumusețea nocturnă a Parisului, Veneției și a diverselor locații din Scoția. Lucrări precum „Twickenham în lumina lunii” exemplifică abilitatea sa de a îmbina stilul pitoresc englezesc cu romantismul unor artiști precum Caspar David Friedrich, creând o dispoziție contemplativă și ermetică prin jocul magistral al luminii și umbrei. Picturile sale, precum „Catedrala Sf. Paul de pe Podul Blackfriars” și „Veneția în lumina lunii”, sunt lăudate pentru acuratețea lor topografică și calitatea profund atmosferică care invită spectatorii într-un oraș tăcut și adormit.

De-a lungul carierei sale, Pether și-a expus picturile în instituții prestigioase, inclusiv la Academia Regală (între 1828 și 1862), la Instituția Britanică și la Societatea Regală a Artiștilor Britanici. Astăzi, lucrările sale sunt păstrate în colecții apreciate precum Tate Britain, City of London, Royal Museums Greenwich, National Gallery of Victoria și Yale Center for British Art. Criticii subliniază trei trăsături caracteristice în opera sa: rolul proeminent al arhitecturii semnificative, utilizarea magistrală a iluminatului (în principal lumina lunii, adesea completată de lumini artificiale subtile) și prezența crucială a apei, care reflectă și amplifică lumina eterică, sporind profunzimea și starea de spirit a scenei.

În ciuda talentelor sale artistice, Pether s-a confruntat cu provocări financiare semnificative de-a lungul vieții, ceea ce l-a determinat să-și diversifice profesiile. În 1837, a fost înregistrat ca deținut într-o închisoare pentru datornici, descris nu numai ca artist, ci și ca topograf, inginer și arhitect. Această necesitate i-a alimentat probabil activitățile inventive; a solicitat brevete pentru lămpi, materiale de construcție și plăci, plăcile sale de mozaic fiind expuse la Marea Expoziție din 1851. A locuit în diverse locații, inclusiv Camden, Clapham și Southampton, posibil mutându-se pentru a scăpa de creditori. A fost căsătorit cu Sarah și a avut trei copii.

Procesul artistic meticulos și consumator de timp al lui Henry Pether a însemnat că nu a fost un pictor prolific, ceea ce, în mod ironic, este posibil să fi contribuit la cererea pentru lucrările sale și la proliferarea ulterioară a imitațiilor și atribuirilor greșite, o problemă care persistă și astăzi. Influența sa este vizibilă în special în lucrările ulterioare ale lui John Atkinson Grimshaw, care a imitat nocturnele lui Pether. Dedicarea lui Pether pentru acuratețe și abilitatea sa de a evoca un romantism întunecat poetic, prezentând peisaje urbane depopulate sau slab populate, oferă o viziune privată, aproape clandestină, a mediului urban. Moștenirea sa dăinuie prin picturile sale autentice, atent redate, care continuă să captiveze publicul prin frumusețea lor senină, scăldată în lumina lunii, și prin perspicacitatea lor istorică.