Scena este scăldată în strălucirea blândă a luminii lunii, care se reflectă pe o apă liniștită, cu o sclipire argintie. Compoziția echilibrează cu măiestrie siluetele întunecate ale copacilor de pe ambele părți cu arhitectura delicată a clădirilor îndepărtate de pe orizont. Liniștea este aproape audibilă – foșnetul frunzelor, ușoarele valuri ale apei și chemările îndepărtate ale păsărilor acvatice completează acest tablou nocturn liniștit.

Tehnica artistului relevă o stăpânire rafinată a luminii și umbrelor, evidențiind strălucirea lunii care se răspândește blând pe cer și pe apă, creând o atmosferă de contemplație senină. Paleta sa de culori estompate, în nuanțe de albastru, gri și pământii, accentuează calmul, invitând privitorul la un moment de reflecție pașnică. Lucrarea evocă, de asemenea, un sentiment de profunzime istorică, surprinzând un peisaj urban atemporal prin prisma liniștii naturale.