Pictura mă transportă imediat în inima unei păduri verzi. Lumina soarelui se filtrează prin frunze, stropind poteca care șerpuiește în depărtare. Artistul stăpânește jocul de lumină și umbră; trunchiurile copacilor se ridică înalte și subțiri, suprafețele lor captând soarele în tonuri calde, aurii, în contrast puternic cu verdele profund și rece al frunzișului înconjurător.

Compoziția este surprinzător de simplă, dar plină de profunzime. Poteca acționează ca o linie directoare, atrăgând privirea privitorului mai adânc în scenă. Paleta de culori este predominant verde, dar este îmbogățită de o gamă de tonuri, de la verdele vibrant, aproape acid, al creșterii noi până la tonurile mai profunde și mai discrete ale umbrelor. Tușele de pensulă par rapide și decisive, conferind picturii un sentiment de imediatitate și viață; aproape că aud foșnetul frunzelor și simt mirosul de pământ al solului pădurii. Este o scenă liniștită, un moment de pace surprins pe pânză.