Această schiță expresivă surprinde o femeie așezată pe o bancă cu o expresie sigură pe sine, dar totodată meditativă. Artistul folosește linii fine și umbre subtile, probabil cărbune și cretă, pentru a da viață figurii. Ținuta ei — o rochie albă fluidă, purtată sub un sacou cu dungi și o pălărie decorată cu o floare — reflectă eleganța modei de la începutul secolului XX.

Compoziția echilibrează cu măiestrie detaliile și simplitatea: fața delicată și postura grațioasă a femeii contrastează cu linii dinamice din fundal. Paleta monocromă cu accente albe subtile adaugă o notă de nostalgie atemporală. În ciuda paletei cromatice restrânse, desenul emana vitalitate, ca și cum figura ar putea vorbi sau se ridica în orice moment. Creată în 1915, lucrarea reflectă schimbările sociale ale epocii, păstrând farmecul aristocratic și exprimând puterea și frumusețea calmă a femeii.