Acest peisaj marin sobru, dar captivant, cufundă privitorul într-o atmosferă răcoroasă și liniștită, dominată de ape întinse, de un albastru blând, care se întind către o linie de țărm îndepărtată sub un cer amenințător, încărcat de nori. Nuantele subtile de turcoaz și albastru-gri ale apei contrastează delicat cu verdele intens și bogat al terenului din depărtare, în timp ce plajele nisipoase strălucesc în tonuri bej estompate. Cerul vast, plin de nori denși și ondulanți, sugerează apropierea unei furtuni sau o schimbare meteorologică, conferind lucrării o tensiune tăcută și o măreție naturală. Atingerile delicate și precise ale pensulei armonizează compoziția într-un ansamblu calm, accentul orizontal amplificând senzația de întindere liniștită, invitând la contemplare și introspecție.

Realizată în 1902, această lucrare reflectă o combinație unică între claritatea postimpresionistă și influența moderată a fovismului, concentrându-se pe armonia tonală mai degrabă decât pe contrastele dramatice de culoare. Paleta discretă și compoziția echilibrată evocă austeritatea poetică și farmecul rustic al coastei bretoane, surprinzând interacțiunea subtilă dintre mare, pământ și cer cu o eleganță minimalistă. Este un omagiu liniștit, dar puternic, adus stărilor naturii, dezvăluind ochiul atent al artistului pentru schimbările delicate de lumină și atmosferă care trezesc o rezonanță emoțională sub liniștea aparentă.