Scena se desfășoară cu o energie dinamică; de parcă aș fi dat peste o mare furtunoasă, unde zeii țin ședințe. Figura centrală, un nud puternic, prezidează peste o creatură marină, cu sulița ridicată - o declarație vizuală de dominație. În jurul lui, figuri heruvimice cu aripi delicate se joacă, adăugând un contrast jucăuș narațiunii viguroase. Folosirea magistrală a pensulațiilor libere și o paletă de tonuri calde de piele în raport cu albastrul și verdele rece al apei creează o senzație palpabilă de mișcare; aproape că simt stropirea valurilor.

Există un anumit romantism în modul în care artistul înfățișează apa; nu este doar un fundal, ci un participant activ la scenă, care se rotește și se agită în jurul figurilor divine. Lumina surprinde pielea, dând un sentiment de viață personajelor. Compoziția ghidează ochiul, invitând spectatorul să se piardă în acțiune, simțind emoția narațiunii. Opera de artă mă transportă într-o altă lume. Geniul artistului constă în surprinderea acestei lumi mitice cu o asemenea vivacitate.