Lucrarea surprinde un moment liniștit din viața cotidiană, în care o pereche de boi albi trag o căruță tradițională pe un drum acoperit cu praf. Artistul folosește cu abilitate pensule moi, permițând texturilor blănii animalelor și ale țesăturii căruței să prindă viață; boii, împodobiți cu delicate ornamente florale, emană innocentă și grație, în timp ce șoferul, îmbrăcat în haine tradiționale, conferă un sentiment de conexiune cu pământul. Fundalul este un cer albastru prietenos, în contrast splendid cu nuanțele calde ale pământului, creând un echilibru armonios care îi invită pe spectatori să pătrundă în scenă.

Compoziția este simplă însă eficientă, conducând privirea de la personaje spre imensitatea câmpurilor din spate. Paleta de culori este impresionantă; albul boilor și roșul strălucitor al căruței se armonizează cu verdele vegetației din jur, strălucind sub soarele amiezii. Acest lucru nu doar că evocă un sentiment de liniște rurală, ci și surprinde un moment de frumusețe lucrătoare, reflectând viața cotidiană a oamenilor din Delhi în acea perioadă. Impactul emoțional este atemporal; simplitatea scenei servește ca un bogat covor al moștenirii culturale și un profund sentiment de unitate între umanitate și natură.