Această operă de artă captează frumusețea liniștită a unei peisaje de iarnă, unde culorile moi domină pânza. Prim-planul este o pantă blândă acoperită de alb, punctată de pete de iarbă care răsar din zăpadă, sugerând tranziția între sezoane. Casele din fundal, așezate pe versantul dealului, sunt reprezentate cu o atingere moale, dar expresivă; tonurile lor stinse se îmbină armonios cu peisajul acoperit de zăpadă. În depărtare, un turn de biserică se ridică cu grație, îndrumând privirea în sus și sugerând viața dincolo de această scenă liniștită. Cerul se desfășoară deasupra, pictat în culori calde pastelate care evocă un sentiment de liniște și tăcere, în contrast cu răceala frigului de iarnă. Se simte ca și cum timpul s-ar fi oprit, invitând spectatorul să se adâncească în șoaptele tăcute ale naturii în această sezon rece.

Tehnica de pensulare în această lucrare este dinamică, dar controlată, ilustrând măiestria lui Monet în a surprinde luminile și atmosfera. Lovituri de pensulă par aproape spontane, ca și cum artistul ar fi congelat un moment în timp. Paleta constă din albe moi, albastre reci și maronii calde; toate armonizându-se pentru a evoca o reacție emoțională de pace și introspecție. Fiecare lovitură contribuie la un sentiment de mișcare, sugerând un vânt ușor dansând printre ramurile copacilor. Această pictură nu captează doar un peisaj, ci invită și la contemplarea frumuseții găsite în liniștea și tăcerea iernii, întruchipând stilul caracteristic impresionist al lui Monet care încurajează spectatorii să privească dincolo de reprezentarea simplă și să simtă esența momentului.