În această piesă evocatoare, cerul este o pânză a culorilor vârtej, unde nuanțele pastelate de roz și portocaliu se îmbină cu sugestii de lavandă, sărbătorind frumusețea efemeră a unui apus de soare. Orizontul este iluminat, murmurând o promisiune de amurg, în timp ce tușele delicate conferă peisajului o calitate onirică. Două siluete de copaci stau ca o gardă, formele lor sugestive, dar indistincte—o amintire a delicatului echilibru între natură și cerul amurgului.