Scena strălucește cu lumina moale și difuză a unei zile încețoșate; o pânză delicată pare să atârne peste apă și clădirile îndepărtate. Veliere, cu pânzele umflate, alunecă pe apă; formele lor sunt defalcate într-o serie de puncte de culoare mici, atent plasate – o tehnică care conferă scenei o vibrație extraordinară, aproape pointilistă. Compoziția este dominată de tonurile reci de albastru și verde, evocând un sentiment de calm și spațiu, contrastând frumos cu tonurile mai calde ale velerelor și clădirilor la distanță. Modul în care lumina prinde și se reflectă pe apă este pur și simplu captivant; însuși aerul pare plin de umiditate și o liniște blândă.